E adevărat, nu am anunțat că plec din REPER. De ce? Pentru că nu am considerat că e cazul. Atunci când am ieșit dintr-un partid am anunțat. Un grup de 800 de oameni, din care câteva sute în diaspora, cu toată considerația față de foștii colegi de nădejde de acolo, nu prea poate fi numit „partid”.
Am încercat să particip la construcția unei organizații care să poată purta acest titlu, în adevăratul sens al cuvântului. Ce s-a întâmplat? Efortul meu și al celorlalți care s-au alăturat cauzei a fost stârpit. Un partid vine cu soluții pentru români, pentru România. Ce înseamnă asta? Programe și politici punctuale, nu inițiative fictive și clar nu a cere obsesiv demisiile miniștrilor săptămânal. Dacă Guvernul ar suferi demisii în ritmul solicitat de către președinții formațiunii, am asista la o destabilizare economică explozivă.
Am aruncat și eu cu critici la rândul meu, critici dure și dese. Cu ce a ajutat? Ați simțit asta în buzunarele voastre? Sigur că nu, pentru că, dincolo de critici constructive justificate, primează acțiunea. Asta am învățat eu să fac în ultima vreme și vă garantez că, atunci când am avut o propunere sau problemă concretă, am găsit deschidere din partea fiecărui ministru în parte. Nu mi-a fost închisă nicio ușă în nas. REPER, însă, a criticat haotic Guvernul pentru orice acțiune. Au bătut la vreo ușă cu planul făcut ca să pună osul la treabă pentru țara asta? Sigur că nu. Așa a fost cu Garanția pentru Copii, la fel cu Repower EU.
Promisiunea inițială de opoziție constructivă a fost trădată. Am plecat din USR pentru lipsă de consistență, cum pot să înghit aceleași greșeli într-o formațiune total necunoscută? De ce?
Am expus problemele intern și aș fi fost dispusă să rămân, să mă implic, dacă nu continuau și pe alte fronturi. La ce mă refer? La propria-mi persoană. Am deranjat. Mereu sinceră și cu opiniile pe masă. Și atunci au invocat tot felul de povești nedemonstrate despre mine, promovate obscur, chestionându-mi integritatea și căutând eliminarea mea. Cum a fost cu suspendarea? Vă zic eu. Au încălcat statutul și au supus la vot fără o comisie care să analizeze acuzațiile nefondate înainte.
Mărturisesc, însă, că aveam demisia scrisă de ceva vreme. Lumea mă și întreba: De ce nu mai folosești sigla REPER? Simplu. Nici formațiunea, cu cei doi copreședinți în frunte, nu profita de prezența mea acolo. Proiecte bune depuse de mine sau alți colegi nu au fost promovate. Proiecte valoroase, apărute în toată presa. Ați văzut sa scrie REPER despre proiectul de creștere a fondului de garantare? Ați văzut sa scrie președinții despre proiectul de decriminalizare? Nu! Proiectele sunt ucise în fașă de către liderii partidului.
N-am primit un minim nivel de susținere în demersurile mele și ale noastre pentru că de la Bruxelles știu cei doi mai bine. Și îmi pare rău, sincer, de unii dintre colegii mei buni și performanți din Parlament care au rămas acolo, pentru că sunt izolați de-a dreptul.
Conflictele interne macină grupul. Existau poziții în interior împotriva unor tineri excepționali care s-au alăturat proiectului, însă nu existau poziții pe teme precum legile educației sau ale justiției. Cum e posibil să fie așa într-o organizație cu 800 de oameni, aflată la 1% sau poate nici atât în sondaje? Atunci când procesele de intenție înlocuiesc preocuparea pentru România reală, aici se ajunge. Am fost principala supusă acestor procese. Urmează și alții. Așa se încheie un proiect mort din fașă.
Gata cu politica detectivilor de greșeli! Eu continui construcția. Proiecte pentru oameni și dialog mai presus de orice. Le doresc din tot sufletul colegilor rămași, celor cu potențial și realmente buni, să își regăsească și ei locul acolo unde sunt valorificați așa cum merită.
Comments