Activitate parlamentaraArticole

Proiectul Anghel Saligny sau PNDL 3

Încep să cred că Florin Cîțu seamănă din ce în ce mai mult cu Liviu Dragnea.

Astăzi, premierul Cîțu, împotriva oricărei reguli minime de bun simț a vrut să forțeze aprobarea unui PNDL 3, astfel încât până la alegerile interne din PNL să-și asigure câteva voturi de la colegii primari liberali.

Proiectul Anghel Saligny sau PNDL 3 care a iscat tot scandalul de azi este un program de investiții în valoare de 50 de miliarde de lei, finanțat de la bugetul de stat pentru asfaltări, rețele de apă, canalizare și gaze în comunităților locale.

Pe hârtie sună foarte bine. Doar că PNDL 3, așa cum îl vrea Florin Cîțu, are aceleași hibe, pe care le-au avut și PNDL 1 și 2 din vremea guvernelor PSD.USR-PLUS nu blochează PNDL 3, proiectul Anghel Saligny.

Vrem ca acesta să fie unul de succes, iar pentru că acest lucru să se întâmple există câteva condiții de bun simț:

❗renunţarea la procedura „primul venit, primul servit” astfel încât să nu mai finanțăm proiecte făcute pe genunchi, repede, repede și care până la urmă fie sunt abandonate în diferite stadii de lucrări, fie nu corespund criteriilor. Exemple avem, aici, lângă noi: Canalizarea care refulează regulat în Mamaia Nord chiar și când nu plouă, asfaltul care se macină pe străzile stațiunii deși a fost turnat anul trecut. Proiect finanțat prin PNDL 2. Reabilitarea podului de la Năvodari este un alt proiect eșuat, pentru care s-au alocat fonduri prin PNDL 1, dar la care lucrările nici măcar nu au început, firma care urma să le execute retrăgându-se din contract.

❗Cofinanţare asigurată de autorităţile locale și unsistem informatic dedicat pentru urmărirea evoluţiei proiectelor;

❗Echitate în aprobarea investiţiilor. Dacă autorităţile locale nu au fost în stare să termine proiectele pe PNDL 1 sau PNDL 2, probabilitatea maximă este să nu le termine nici pe cele din PNDL 3.

❗Stabilirea standardelor de cost pentru a nu fi umflate facturile. În felul acesta vom ști cu toții cât costă, de exemplu, un bec stradal, pentru că s-a întâmplat, în trecut, tot prin PNDL că acesta să coste 20 de mii de euro.

❗ Înfiinţarea unei unităţi de implementare, pentru ca decidentul să nu fie un ministru pus politic, ci o structură specializată.

Toate aceste condiții vin din realitatea PNDL 1 și 2, când în lipsa unui control al investițiilor finanțate, în lipsa transparenței privind cheltuielile și etapele de implementare ale proiectelor, combinate cu tradiționalele practici „balcanice” de care suntem cu toții sătui, am ajuns să irosim sume considerabile de la bugetul de stat pe lucrări făcute de mântuială.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *